leórbă (leórbe), s. f. – 1. Dafin, Laurus nobilis. – 2. Usturoiță, Alliaria officinalis. – Var. lurbăr, lurbăn. Germ. Lorbeer, prin intermediul săs. lurber (Borcea 197). În Trans. Vezi definitia »

ÁCVILĂ, acvile, s. f. 1. Gen de păsări răpitoare de zi, mari, din familia acvilidelor, cu ciocul drept la bază și încovoiat la vârf, colțul gurii ajungând sub ochi, cu gheare puternice și cu aripi lungi și ascuțite; pajură, aceră (Aquila). 2. Stemă reprezentând o acvilă (1); pajură. – Din lat. aquila, it. aquila. Vezi definitia »

TERPENTÍNĂ s.f. v. terebentină. Vezi definitia »

EPIDERMÍTĂ s. f. inflamație a epidermei. (< fr. épidermite) Vezi definitia »

BÁRDĂ, bărzi, s. f. Un fel de secure cu tăișul lat și coada scurtă, întrebuințată mai ales la cioplitul lemnului, altădată și ca armă de luptă. ◊ Expr. A da (sau a zvârli) cu barda în lună = a fi nesocotit. Cioplit din bardă (sau cu barda) = (cioplit) grosolan. – Magh. bárd. Vezi definitia »