scárpă (-pe), s. f. – 1. Escarpen, papuc. – 2. Pantof vechi. – It. scarpa. Sec. XIX, înv. – Der. scarpete (var. scarpet), s. m., din it. scarpetta; scarpin, s. m., din it. scarpino prin ngr. σϰαρπίνι (Cihac, II, 696; Scriban), sec. XIX, înv., cf. mr. scarpinia; sgarbură (var. zgarbură), s. f. (încălțăminte), sec. XVI, înv., format după un pl. n. *scarpuri (Tiktin; Bogrea, Dacor., III, 748), și probabil intrat în rom. indirect. Vezi definitia »

NEMȚOICÚȚĂ, nemțoicuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui nemțoaică. 2. (Bot.; reg.) Condurul-doamnei. – Nemțoaică + suf. -uță. Vezi definitia »

METABIÓZĂ s.f. (Biol.) Simbioză de tip particular, în care unul dintre organisme este beneficiar și celălalt nu; comensualism. [Pron. -bi-o-. / < germ. Metabiose]. Vezi definitia »

contrascótă (contrascóte), s. f. – Parîmă, frînghie. It. contrascotta. Termen de marină. Vezi definitia »

manuală, manuale s. f. (tox.) seringă hipodermică folosită pentru injectarea intravenoasă a drogurilor. Vezi definitia »