PUTREFÁCȚIE s.f. 1. Descompunere a organismelor moarte sau a substanțelor organice; putrezire, putrefiere, putrescență. ◊ Bacterii de putrefacție = grup de bacterii care provoacă fenomenele de descompunere a substanțelor organice. 2. (Fig.) Destrămare, dezagregare morală. [Gen. -iei, var. putrefacțiune s.f. / cf. fr. putréfaction, lat. putrefactio]. Vezi definitia »

ACIDURÍE s. f. prezența excesivă a unui acid în urină. (< fr. acidurie) Vezi definitia »

CAPITÁȚIE, capitații, s. f. Impozit, sub formă de cote fixe, perceput, în evul mediu, pe fiecare cap de locuitor. – Din fr. capitation, lat. capitatio. Vezi definitia »

CROMATOPSÍE s.f. (Med.) Capacitate de a percepe distinct culorile. [Gen. -iei. / < fr. chromatopsie, gr. chroma – culoare, opsis – vedere]. Vezi definitia »

paticaríe, paticaríi, s.f. (înv.) farmacie. Vezi definitia »