UMILÍNȚĂ, umilințe, s. f. 1. Sentiment de inferioritate; atitudine provocată de acest sentiment; supunere. ♦ (În morala creștină) Atitudine umilă, smerită a omului în fața divinității; smerenie. ♦ Slugărnicie. 2. Situație umilitoare impusă cuiva; vorbă sau faptă care umilește, ofensează; ofensă. – Umili + suf. -ință. Vezi definitia »

a face respirație gură la gură / bușon la bușon expr. (glum.) a săruta pe gură. Vezi definitia »

accíză s. f., g.-d. art. accízei; pl. accíze Vezi definitia »

abscísă s. f. 1. (mat.) număr real care indică pe o axă lungimea și sensul segmentului cuprins între originea axei și un punct dat, determinând poziția acestuia. 2. prima coordonată carteziană (orizontală) a unui punct. (< fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa) Vezi definitia »

TRĂISTIOÁRĂ, trăistioare, s. f. (Pop.) Trăistuță. [Pr.: -ti-oa-] – Traistă + suf. -ioară. Vezi definitia »