POCÍT, -Ă, pociți, -te, adj. 1. (Despre ființe; adesea substantivat) Diform, slut, desfigurat; (despre lucruri) deformat, stâlcit, caraghios; bizar. 2. (În credințele populare) Nefast, funest; p. ext. supărător, rău, cu ghinion. ♦ Expr. A avea gură pocită sau a fi pocit la gură = a prevesti lucruri neplăcute, a face pronosticuri nefavorabile; a cobi. – V. poci. Vezi definitia »

ILLÍT s.n. (Min.) Mineral argilos potasic care se desface în foi. [< fr. illite]. Vezi definitia »

lipsit de inteligenta, stricat, defect Vezi definitia »

PAVELUÍT, -Ă, paveluiți, -te, adj. v. PAVELUI. – [DLRM, Sinonime] Vezi definitia »

CIORDÍT s. n. (Fam.) Faptul de a ciordi; ciordeală, șterpeleală. – V. ciordi. Vezi definitia »