stáviță, stắviți, s.f. (reg.) grămadă de 5 snopi. Vezi definitia »

FÉRMĂ¹ s. f. unitate de producție vegetală și animală, de sine stătătoare, cu gestiune proprie și angajați permanenți. (< fr. ferme) Vezi definitia »

NEOFALÍNĂ s. f. Produs obținut la distilarea țițeiului, constituind un amestec de benzen cu benzină ușoară, întrebuințat la curățarea materialelor textile, a parchetului etc. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néophaline. Vezi definitia »

grămádă (grămézi), s. f. – 1. s. f. – 1. Cantitate mare de obiecte strînse la un loc, morman. – 2. Cantitate, mulțime. – 3. (Mold., Bucov.) Comunitate, obște. – Mr., megl. grămadă. Sl. (bg., sb.) gramada (Miklosich, Slaw. Elem., 20; Miklosich, Lexicon, 141; Berneker 345; DAR), cf. pol. gromada, mag. garmada, alb. germadha „ruine” (Meyer 119). Totuși, Lahovary 331 crede că este vorba de un cuvînt anterior indoeurop. – Der. (în)grămădi, vb. (a pune la un loc, a acumula, a aduna; a înghesui); îngrămădeală, s. f. (aglomerație, înghesuială). Vezi definitia »

BATRACOCULTÚRĂ s. f. ranicultură. (< batraco- + -cultură²) Vezi definitia »