CONTESTATÁR, -Ă adj., s. m. f. (cel) care exprimă o contestație. (< fr. contestataire) Vezi definitia »

samár (samáre), s. n. – 1. Șa de povară, tarniță. – 2. Creastă, culme de casă. – Mr. sumar, sămar, megl. sămar. Sl. samarŭ „încărcătură” (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 324), cf. bg., sb., cr., slov., alb. samar, tc. semer, mag. szamar „măgar”, din mgr. σα(γ)μάριον (Meyer, Türk. St., I, 40; Vasmer, Gr., 129; cf. REW 7512). Der. din mgr. (Roesler 576) sau din tc. (Lokotsch 1883; Ronzevalle 101) este improbabilă, ca și originea rom. a bg. (Capidan, Raporturile, 210). – Der. însămăra, vb. (a pune samarul). Vezi definitia »

CONTRASEMNATÁR, -Ă, contrasemnatari, -e, s. m. și f. Persoană care contrasemnează. – Contra¹- + semnatar (după fr. contresignataire). Vezi definitia »

LOBÁR, -Ă adj. 1. referitor la lobi¹. 2. divizat în lobi. (< fr. lobaire) Vezi definitia »

IPOTECÁR, -Ă adj. garantat printr-o ipotecă. ♦ credit ~ = credit care are la bază însăși proprietatea ce face obiectul împrumutului convenit prin ipotecă. (< fr. hypothécaire) Vezi definitia »