OBRĂZÁR, obrăzare, s. n. 1. Plasă deasă de sârmă sau sac de pânză cu care stuparul își acoperă fața pentru a o acoperi de înțepăturile albinelor. 2. Mască metalică cu care se acoperă fața pentru a o proteja în unele sporturi (lupte, sabie, floretă etc.). 3. (Reg.) Țesătură albă, subțire și rară, cu care se acoperă fața (uneori și trupul) mortului. 4. (Pop.) Mască. – Obraz + suf. -ar. Vezi definitia »

CUBICULÁR s.m. Sclav care îngrijea de camera de culcare. ♦ Demnitar roman care se ocupa de camera de culcare a împăraților. // adj. (Rar) De culcat. [< lat. cubicularius, cf. fr. cubiculaire]. Vezi definitia »

boár (boári), s. m. – Păstor de boi. Lat. boārius sau bovārius (REW 1180; Candrea-Dens., 171; DAR); cf. it. boaro, prov., v fr., cat. boyer, sp. boyero, port. boieiro. Vezi definitia »

târgár, târgári, s.m. (reg.) cumpărător (în târg); mușteriu; zaraf. Vezi definitia »

broscar, broscari s. m. italian. Vezi definitia »