HIALÍTĂ s.f. 1. Varietate de opal care are transparență. 2. Sticlă neagră de Boemia. 3. Inflamație a corpului vitros. [Pron. hi-a-, var. hialit s.n. / < germ. Hyalit, cf. gr. hyalos – sticlă, cuarț]. Vezi definitia »

abatésă s. f., g.-d. art. abateséi; pl. abatése Vezi definitia »

EPRUBÉTĂ, eprubete, s. f. Tub de sticlă cu pereții subțiri și rezistenți, închis la un capăt, întrebuințat în laborator. – Din fr. éprouvette (după probă). Vezi definitia »

HORTICULTÚRĂ s.f. Știință care tratează despre cultivarea grădinilor. [< fr. horticulture, cf. lat. hortus – grădină, cultura – cultură]. Vezi definitia »

REVERÉNDĂ, reverende, s. f. Haină preoțească (catolică) lungă și neagră; anteriu. – Din lat. reverenda. Cf. pol. rewerenda. Vezi definitia »