POLAROGRAFÍE s.f. Metodă de analiză electrochimică a unor substanțe într-o soluție prin înregistrarea grafică a variației intensității curentului electric care se realizează în soluție. [Gen. -iei. / < fr. polarographie, cf. lat. polus – pol, gr. graphein – a scrie]. Vezi definitia »

PALEOARHEOLOGÍE s. f. arheologie a epocilor preistorice. (< fr. paléoarchéologie) Vezi definitia »

ZOOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul animalelor, cercetând structura, dezvoltarea, modul de viață și relațiile lor cu mediul, precum și cu răspândirea, filogenia și clasificarea lor teoretică și practică. – Din fr. zoologie. Vezi definitia »

RADIUMTERAPÍE s.f. Metodă de tratament (al tumorilor maligne) cu radiu; curieterapie. [Gen. -iei. / < fr. radiumthérapie]. Vezi definitia »

strădánie (-ii), s. f. – 1. (Înv.) Chin, suferință, calvar. – 2. Efort, silință. Sl. stradanije (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 371). – Der. strădalnic, adj. (laborios, activ, harnic), din sl. stradilinu „care îndură”, cu suf. -nic (după Tiktin și Candrea, dintr-un sl. *stradaniniku); strădănui, vb. refl. (Mold., a se căzni, a se strădui); strădui, vb. refl. (a îndura, a suferi; a se forța, a se căzni), cf. sl. stradati „a îndura”; străduință, s. f. (efort); străduitor, adj. (sîrguincios, silitor). Vezi definitia »