ESOFAGOMALACÍE s. f. înmuiere anormală a peretelui esofagian, prin acțiunea sucului gastric în urma vomismentelor. (< fr. oesophagomalacie) Vezi definitia »

HIPERPLAZÍE, creșterea de volum a unui țesut, sau a unui organ prin proliferarea (înmulțirea) elementelor celulare constitutive; rar este fiziologică, compensatorie; apare, de regulă, patologic, producând tumori: hiperplazie adenomatoasă, sau simplă; hiperplazie glandulo-chistică a mucoasei uterine (v. metropatia hemoragică). Hiperplazia poate fi congenitală (hiperplazia rinichiului, timusului, tiroidei) sau câștigată, provocată de diferite boli (ale sistemului hematopoetic, ficatului, splinei, ganglionilor limfatici). Tratamentul hiperplaziei este cauzal. Vezi definitia »

AUTOFILÍE s. f. narcisism. (< fr. autophilie) Vezi definitia »

OTORAGÍE s.f. (Med.) Scurgere de sânge din ureche. [Gen. -iei. / < fr. otorragie, cf. gr. ous – ureche, rhegnynai – a curge]. Vezi definitia »

GONALGÍE s.f. (Med.) Durere în genunchi. [Gen. -iei. / < fr. gonalgie, cf. gr. gony – genunchi, algos – durere]. Vezi definitia »