POLIPECTOMÍE s.f. (Med.) Extirpare chirurgicală a polipilor (2). [Gen. -iei. / < fr. polypectomie, cf. gr. polypous – polip, ektome – excizie]. Vezi definitia »

HEMOGENÍE s. f. boală de sânge, la femei, manifestată prin scăderea numărului trombocitelor. (< fr. hémogénie) Vezi definitia »

MACROSCOPÍE s. f. examinare cu ochiul liber sau cu un aparat optic a unei piese, sau a unui material. (< fr. macroscopie) Vezi definitia »

DEDENTÍȚIE s. f. pierdere a dinților (la bătrânețe). (< fr. dédentition) Vezi definitia »

POLÍȚIE, poliții, s. f. 1. Organ de stat însărcinat cu menținerea ordinii publice și cu reprimarea infracțiunilor. ◊ Expr. A face poliție = a menține ordinea într-un mod sever și autoritar. ♦ Pază, supraveghere, control (al ordinii, disciplinei). 2. Local în care se află instalată o poliție (1). 3. (La sg.; colectiv) Totalitatea polițiștilor (1) dintr-o poliție (2); reprezentanții poliției (1). – Din rus. polițija. Vezi definitia »