OMOLÓG, -OÁGĂ I. adj. 1. (despre puncte, laturi aparținând fiecare unei figuri) care se află într-o corespondență biunivocă. 2. (biol.; despre organe) care au aceeași structură și origine, dar se deosebesc morfologic și funcțional. 3. (despre substanțe organice) cu funcțiuni și structuri analoage. II. s. m. 1. (chim.) substanță dintr-o clasă de substanțe care diferă de celelalte prin prezența grupării -CH₂-. 2. persoană oficială care deține aceeași funcție cu o alta. (< fr. homologue) Vezi definitia »

PATOLÓG, -Ă s. m. f. medic specialist în patologie; patologist. (< germ. Patholog) Vezi definitia »

ANTISIALAGÓG, -Ă adj., s. n. (factor) care diminuează, oprește secreția salivară. (< fr., engl. antisialagogue) Vezi definitia »

SIALAGÓG, -Ă adj., s. n. (medicament) care mărește secreția salivară. (< fr. sialagogue) Vezi definitia »

POTAMOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în potamologie. [< fr. potamologue]. Vezi definitia »