STICLÍT, -Ă, sticliți, -te, adj. (Despre ochi) Cu privirea fixă (și strălucitoare); pironit, ațintit. [Var.: (înv. și reg.) steclít, -ă adj.] – V. sticli. Vezi definitia »

SFORĂÍT s. n. 1. Faptul de a sforăi; zgomotul produs de cel care sforăie. 2. Zgomot pe care-l fac caii suflând neliniștiți pe nări. – V. sforăi. Vezi definitia »

altoit, -ă, altoiți, -te, adj. bătut; lovit; plesnit Vezi definitia »

poclít, poclíturi, s.n. (reg.) 1. coșul trăsurii; coviltir (la car, căruță etc.); țol de acoperit carele țărănești. 2. cele două cărămizi în formă de triunghi, în care bate fumul la coșul caselor țărănești. 3. șopron pentru fân. Vezi definitia »

vâjâít s. n., pl. vâjâíturi Vezi definitia »