misúrcă (-ci), s. f. – Coif. Pol. misiurka (Tiktin). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

NAVÉTĂ¹ s. f. 1. suveică. 2. ac special pentru lucrat fileuri. 3. vehicul de transport în comun, grup de vagoane sau garnitură de tren, vapor care circulă regulat, dus și întors, între aceleași localități. ◊ navetă spațială = vehicul spațial cu echipaj, conceput să decoleze și să evolueze ca o navă cosmică, revenind pe pământ prin aterizare. ♦ deplasare dus și întors a aceluiași mijloc de transport, între două localități. ◊ a face naveta = a străbate regulat aceeași distanță în ambele sensuri. 4. ladă standarizată cu care se transportă unele produse alimentare. (< fr. navette) Vezi definitia »

léică (léici), s. f. – Pîlnie. – Megl. leică. Sl. (bg., rus.) lejka (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 169; Conev 63; Iordan, Dift., 102), din sl. lijati, lĕją „a vărsa”, cf. leit. Vezi definitia »

scândură care se pune împrejurul tocului de la ușă sau fereastră; blană Vezi definitia »

lésviță s.f. (reg.) cartea populară religioasă a Sf. Ioan-Scărarul. Vezi definitia »