TIR¹ s. n. 1. Ramură sportivă practică cu arcul, arbaleta sau cu diferite tipuri și calibre de arme de foc sau cu aer comprimat, care cuprinde mai multe probe de tragere la țintă. 2. Felul în care o armă (de foc) trimite proiectilul spre țintă. Armă cu tir lung. 3. Tragere la țintă în procesul de instruire militară. – Din fr. tir. Vezi definitia »

LATÍR s.m. Plantă erbacee leguminoasă cu tulpina lungă, târâtoare și foarte ramificată, având flori albe, violete sau roșii, grupate în racem. [Cf. it. latir, lat. lathyrus]. Vezi definitia »

cimitír (cimitíre), s. n. – Teren unde se îngroapă morții. – Var. (înv.) chimitir, megl. chimitiriu. It. cimiterio, și înainte (sec. XVIII și mr.) din ngr. ϰοιμητήριον. Este cuvînt folosit în Munt. și Olt. (ALR, I, 3019. Vezi definitia »

HECATONCHÍR s. m. (mit.) gigant despre care se spune că ar fi avut cincizeci de capete și o sută de mâini. (< fr. hécatonchires) Vezi definitia »

vampír s. m., pl. vampíri Vezi definitia »