DICTATÓR s.m. 1. Magistrat suprem în vechea Romă, ales de senat pe termen de șase luni și învestit cu putere absolută în vreme de război. 2. Conducător de stat cu puteri discreționare. ♦ (Fig.) Om cu purtări autoritare. [Acc. și dictátor. / < lat. dictator, cf. fr. dictateur]. Vezi definitia »

ÎNCĂPĂTÓR, -OÁRE, încăpători, -oare, adj. Care are volum utilizabil mare; în care încape mult; larg, spațios. – Încăpea + suf. -ător. Vezi definitia »

stabór s. n., pl. stabóruri Vezi definitia »

PROVEDITÓR s. m. înalt funcționar în vechea republică a Veneției, însărcinat cu inspectarea sau comanda unei flote, fortificații sau provincii. (< it. provveditore, fr. provéditeur) Vezi definitia »

PATINATÓR, -OÁRE s. m. f. sportiv care practică patinajul. (< patina¹ + tor) Vezi definitia »