toánă (-ne), s. f. – 1. Atac, insultă, criză. – 2. Capriciu, chef, glumă. Ngr. τόνος „putere, forță”, cf. τονίζω „a accentua”. Der. din sb., cr. tonja „furtună” (Cihac, II, 415) sau de la a tuna (Philipide, Principii, 61; Iordan, Dift., 190) nu este probabilă. La origine trebuie să fie termen medical. – Der. tonatic (var. tonos), adj. (capricios, năzuros); tonoasă, s. f. (Trans., zburdălnicie, șotie). Der. neol. ton, s. n., din fr. ton (mr. ton, din ngr.); tonalitate, s. f., din fr. tonalité; tonic, adj., din fr. tonique; atonal, adj., din fr. atonal; intona, vb., din fr. entonner; tonisi, vb. (a compune, a pune pe muzică), din ngr. τονίζω (Tiktin). Vezi definitia »

stámbă (-be), s. f. – 1. Țesătură ușoară de bumbac. – 2. (Înv.) Teasc de tipografie. – 3. Teapă, natură, caracter. It. stampa, prin intermediul ngr. στάμπα (Cihac, II, 701; Tiktin; Gáldi 257), cf. alb. stambë. Primul sens se explică fiind vorba de țăsătură cu desene imprimate. Pentru a da în stambă „a imprima, a publica”, cf. Bogrea, Dacor., III, 737. – Der. stămburi, s. f. pl. (varietate de țesături de stambă); stămbărie, s. f. (magazin de stămburi). Este dubletul lui stampă, s. f. (imagine gravată), direct din it., der. stampilă (var. ștampilă), (pecete, parafă), din fr. estampille, var. din germ. Stempel; stampila (var. ștampila), vb. (a pune ștampila), din fr. estampiller; stampat, adj. (imprimat). Stemplu, s. n. (matriță pentru turnarea literelor de tipografie) este altă var. a germ. Stempel. Vezi definitia »

notótă (nótotă) s.f. (reg.) plantă erbacee perenă, cu tulpina culcată și cu frunze mici, aciculare; brădișor, pedicuță. Vezi definitia »

scrijelúță, scrijelúțe, s.f. (reg.) feliuță (de pâine). Vezi definitia »

PRESUPUNCTÚRĂ s. f. acupunctură prin masarea și presarea unor puncte ale tegumentului. (< pre/semne/ + /ac/upunctură) Vezi definitia »