Definita cuvantului cerne
cérne (cérn, cernút), vb. – 1. A trece prin sită sau ciur. – 2. A ploua mărunt. – 3. A distinge, a observa, a examina. – 4. (Refl.) A aluneca, a pătrunde. – Mr. nțernu, nțearnire, istr. cernu. Lat. cĕrnĕre (Pușcariu 346; Candrea-Dens., 319; REW 1842; DAR); cf. v. it. cernere, prov., sp. cerner, v. fr. serdre, cat. cendre, port. cernir. – Der. cernător, s. m. (persoană care cerne); cernător, s. n. (ciur pentru nisip); cernut, s. n. (acțiunea de a cerne).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cerne
pețiéne s.f. pl. (înv.) un fel de podoabă la ișlic (căciulă de blană scumpă sau de postav). Vezi definitia »
DEPRECAȚIÚNE s. f. v. deprecație. Vezi definitia »
SUBDIVIZIÚNE s.f. Parte obținută prin împărțirea unei părți dintr-un tot deja împărțit; subîmpărțire. ♦ (Geol.) Unitate de timp corespunzătoare unei etape din istoria pământului: era, perioada, epoca, etajul. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. subdivision]. Vezi definitia »
ALTITÚDINE s. f. 1. înălțime deasupra nivelului mării. 2. mare elevație verticală. (< fr. altitude, lat. altitudo) Vezi definitia »
COCȚIÚNE s.f. Fierbere, coacere. ♦ Digestie a alimentelor în stomac. [Cf. fr. coction, lat. coctio < coquere – a coace]. Vezi definitia »