Definita cuvantului cetate
cetáte (cetắți), s. f. – 1. Fortăreață, citadelă, castel. – 2. Oraș. – Mr. țitate, megl. țitati, istr. cetǫte. Lat. cῑvĭtātem (Diez, I, 123; Pușcariu 349; Candrea-Dens., 322; REW 1959; DAR)); cf. alb. kjutat (Meyer 229); it. città, v. prov., cat. ciutat, fr. cité, sp. ciudad, port. cidade. Der. cetățuie, s. f. (citadelă, fortăreață); cetățean, s. m. (locuitor al unui stat); cetățenesc, adj. (de cetățean, civic; obștesc); cetățenie, s. f. (condiția de cetățean; naționalitate); cetățenime, s. f. (mulțime de cetățeni; burghezie); încetățeni, vb. (a acorda cetățenie); concetățean, s. m., format pe baza fr. concitoyen.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cetate
REFRANGIBILITÁTE s. f. însușirea de a fi refrangibil. (< fr. réfrangibilité) Vezi definitia »
CALMETTE [calmét], Albert (1863-1933), medic și bacteriolog francez. A descoperit, împreună cu C. Guerin, vaccinul antituberculos (BCG). Vezi definitia »
SCRUPULOZITÁTE s. f. Însușirea de a fi scrupulos; corectitudine, cinste, probitate; conștiinciozitate, meticulozitate (la lucru). – Din fr. scrupulosité, lat. scrupulositas, -atis. Vezi definitia »
PUTRIDITÁTE s. f. 1. putreziciune; putritudine. 2. (fig.) corupție. (< fr. putridité) Vezi definitia »
INEVITABILITÁTE s. f. faptul de a fi inevitabil. (< fr. inévitabilité) Vezi definitia »