Definita cuvantului cetate
cetáte (cetắți), s. f. – 1. Fortăreață, citadelă, castel. – 2. Oraș. – Mr. țitate, megl. țitati, istr. cetǫte. Lat. cῑvĭtātem (Diez, I, 123; Pușcariu 349; Candrea-Dens., 322; REW 1959; DAR)); cf. alb. kjutat (Meyer 229); it. città, v. prov., cat. ciutat, fr. cité, sp. ciudad, port. cidade. Der. cetățuie, s. f. (citadelă, fortăreață); cetățean, s. m. (locuitor al unui stat); cetățenesc, adj. (de cetățean, civic; obștesc); cetățenie, s. f. (condiția de cetățean; naționalitate); cetățenime, s. f. (mulțime de cetățeni; burghezie); încetățeni, vb. (a acorda cetățenie); concetățean, s. m., format pe baza fr. concitoyen.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cetate
IMPURITÁTE s.f. 1. Starea a ceea ce este impur; necurățenie. 2. Ceea ce face un corp impur; corp străin existent într-o substanță. [Cf. lat. impuritas, fr. impureté]. Vezi definitia »
OPERAȚIONALITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este operațional. [Pr.: -ți-o-] – Operațional + suf. -itate. Vezi definitia »
sterpitáte s.f. (înv.) sterilitate; sterpitudine. Vezi definitia »
PONDERABILITÁTE s. f. calitatea de a fi ponderabil. (< fr. pondérabilité) Vezi definitia »
MOȘNEGÉȘTE adv. În felul moșnegilor, ca moșnegii, bătrânește; p. ext. domol, încet. – Moșneag + suf. -ește. Vezi definitia »