Definita cuvantului ceteră
cetéră (-re), – 1. (Înv.) Citolă. – 2. (Trans.) Vioară. – Var. ceateră, ce(a)tără. Lat. cithera (Pușcariu 250; Candrea-Dens., 323; REW 1953; DAR); cf. it. cet(e)ra. Este dublet. de la chitară (var. ghitară), s. f., din ngr. ϰιυάρα, sau din it. chitarra (mr. chithară), și de la țițeră, s. f. (Trans., vioară), din mag. citera (Cihac, II, 488). – Der. cetera, vb. (Trans., a cînta la ceteră sau vioară; Mold., a molesta a importuna, a deranja), cf. Philippide, ZRPh., XXXI (1907), p. 303; ceteraș, s. m. (Trans., violonist, muzicant), din mag. citerás; chitarist, var. ghitarist, s. m. (persoană care cîntă la chitară).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ceteră
tócă (-ci), s. f. – Baretă, tichie. Fr. toque. – Der. toc, s. n. (pălărie de damă), cf. rus. tok (Candrea). Vezi definitia »
PALAVRAGIOÁICĂ, palavragioaice, s. f. (Depr.) Femeie care spune palavre. – Palavragi + suf. -oaică. Vezi definitia »
ANTRETOÁZĂ s.f. Piesă de lemn, de fier etc. așezată între alte piese pentru a le lega sau a le susține. [Pl. -ze. / < fr. entretoise]. Vezi definitia »
TÓRȚĂ s. f. 1. faclă, făclie. 2. tip de descărcare electrică asemănătoare unei flăcări, care apare pe conductoarele de înaltă frecvență. (< it. torcia, după fr. torche) Vezi definitia »
salt la maimuță! expr. (intl.) fură din bagajul acela! Vezi definitia »