POLIMETÁLIC, -Ă adj. (despre minereuri, zăcăminte) care conține mai multe metale. (< poli- + metalic) Vezi definitia »

TÉHNIC, -Ă, tehnici, -e, adj., s. f. I. Adj. Care aparține tehnicii (II), privitor la tehnică. ◊ Desen tehnic = desen care reprezintă la scară un obiect, cu înscrierea dimensiunilor lui, și care este folosit la construirea obiectului în spațiu. Termen tehnic = termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate. ♦ Care se ocupă de latura de strictă specialitate într-o meserie, într-o știință etc. II. S. f. 1. Totalitatea uneltelor și a practicilor producției dezvoltate în cursul istoriei, care permit omenirii să cerceteze și să transforme natura înconjurătoare cu scopul de a obține bunuri materiale. 2. Totalitatea procedeelor întrebuințate în practicarea unei meserii, a unei științe etc. 3. (Mil.; în sintagma) Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. – Din fr. technique. Vezi definitia »

PAPIROLÓGIC, -Ă, papirologici, -ce, adj. Referitor la papirologie, de papirologie. – Din fr. papyrologique. Vezi definitia »

STOICHIOMÉTRIC, -Ă adj. v. stoechiometric. Vezi definitia »

–PLÉGIC Element secund de compunere savantă cu semnificația „paralitic”. [< it. -plegico, fr. -plégique, cf. gr. plege]. Vezi definitia »