POSLÚȘNIC, poslușnici, s. m. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Slujitor boieresc sau mănăstiresc care era scutit de dări. ♦ P. gener. (Înv.) Slujitor, servitor. 2. (Înv.) Infirmier. [Var.: (înv.) poslújnic s. m.] – Din sl. poslušĩnikŭ. Vezi definitia »

ACROCEFÁLIC, -Ă adj. Care prezintă acrocefalie. [< fr. acrocéphalique]. Vezi definitia »

HIPODÉRMIC, -Ă, hipodermici, -ce, adj. (Anat.) Subcutanat. – Din fr. hypodermique. Vezi definitia »

REOTÁXIC, -Ă adj. Referitor la reotaxie. [Pron. re-o-. / < fr. rhéotaxique]. Vezi definitia »

GLAGOLÍTIC, -Ă adj. alfabet ~ (sau scriere ~ă) = alfabet după modelul literelor mici grecești, folosit în scrieri slave bisericești. (< fr. glagolitique) Vezi definitia »