PICOLÍNĂ s.f. v. piculină. Vezi definitia »

INTERLINGVÍSTICĂ s. f. parte a lingvisticii generale care studiază structura și noțiunile de bază ale tuturor limbilor. (< fr. interlinguistique) Vezi definitia »

TĂRẤȚĂ, tărâțe, s. f. (Mai ales la pl.) 1. Înveliș al grăunțelor de grâu, de porumb etc. zdrobit prin măcinare și separat de făină la cernut. ◊ Expr. Scump la tărâțe și ieftin la făină, se spune despre cel care este zgârcit la cheltuieli mărunte, dar risipitor când nu trebuie. (Reg.) A face (pe cineva) tărâțe = a rupe în bucăți, a omorî (pe cineva). (Reg.) A se dedulci ca calul la tărâțe = a se deprinde cu binele. 2. Rumeguș (de lemn). 3. (Reg.) Mătreață (a pielii). – Din bg. trici, scr. trice. Vezi definitia »

BOUROÁICĂ, bouroaice, s. f. Femela bourului. – Din bour + suf. -oaică. Vezi definitia »

AMULÉTĂ, amulete, s. f. Mic obiect căruia vechi superstiții îi atribuie puterea magică de a aduce noroc; talisman. – Din fr. amulette. Vezi definitia »