COLONÍE¹, colonii, s. f. 1. (În antichitate) Cetate sau oraș întemeiat, în scopuri comerciale sau strategice, de fenicieni, de greci sau de alte popoare pe teritorii străine. ♦ Oraș întemeiat de romani în ținuturile cucerite, având rol economic, administrativ și militar. 2. Teritoriu ocupat și administrat de o națiune străină și care este dependent de aceasta pe plan politic, economic, cultural etc. 3. Grup compact de persoane (de aceeași origine) așezat într-o țară sau într-o regiune a unei țări și care provine din imigrare sau din strămutare. 4. Grup de copii trimiși la odihnă în stațiuni climaterice sau balneare; loc unde este găzduit acest grup de copii. 5. Grup de animale din aceeași specie, care duce viața în comun. Colonie de corali. ◊ Colonie microbiană = grup de bacterii aflat în cultură pe medii sociale, vizibil cu ochiul liber, derivat dintr-un germen unic sau dintr-un număr redus de germeni care s-au înmulțit pe loc. – Din fr. colonie, lat. colonia. Vezi definitia »

MAGNETOTERAPÍE s. f. fizioterapie cu ajutorul magneților. (< fr. magnétothérapie) Vezi definitia »

EXONERÁȚIE s.f. Exonerare. [Cf. fr. exonération, lat. exoneratio]. Vezi definitia »

hierofaníe s.f. Act prin care se manifestă sacrul; relevare a unei entități sacre în tradiția spirituală a unui popor. (< fr. hiérophanie) Vezi definitia »

ACROBAȚÍE s.f. Exercițiu gimnastic sau echilibristic greu. ♦ Arta acrobatului. ♦ (La pl.) Evoluții dificile făcute de un avion în afara zborului normal. ♦ (Fig.; la pl.) Sforțări neobișnuite pentru a ieși dintr-o încurcătură. [Gen. -iei. / cf. fr. acrobatie]. Vezi definitia »