ȘPERȚUÍ, șperțuiesc, vb. IV. Tranz. A da șperț; a mitui. – Șperț + suf. -ui. Vezi definitia »

puțuluí (-uiésc, puțuluít), vb. – A se găti, a se dichisi. Germ. putzen (Candrea). – Der. puțuluială, s. f. (podoabă, curățenie). În Trans., și ironic în alte părți. Vezi definitia »

ghiftuí (-uésc, ghiftuít), vb. – A îndopa, a îmbuiba, a umple. – Var. (înv.) biftui. Creație expresivă, cf. bufte, chifti (Scriban, Arhiva, XXIX, 240). Nu este probabilă apropierea de germ. Gift „otravă”, propusă de Drăganu, Dacor., I, 316. – Der. ghiftuială, s. f. (acțiunea de a se ghiftui). Vezi definitia »

părgăluí, părgăluiésc, vb. IV (reg.; despre alimente) a prăji cu sau fără grăsime. Vezi definitia »

zbengui, zbenguiesc v. r. (er.) a participa la preludiul unui act sexual. Vezi definitia »