marmúră (mármuri), s. f. – Rocă cristalină divers colorată. – Var. marmoră, (înv.) marmure. Mr. marmar, mr., megl. marmură. Lat. marmor (Pușcariu 1033; Candrea-Dens., 1054; REW 5368), cf. it. marmo, prov. marme, fr. marbre, sp. mármol, port. marmore. Der. din gr. μάρμαρος (Pascu, Beiträge, 10), pare mai puțin probabilă. Nu e cuvînt popular, dar apare din sec. XVII. – Der. (în)mărmuri, vb. (a se împietri, a se întări), cf. megl. mărmurisi, calabr. ammarmurare; mărmuriu, adj. (marmorean); marmoreu, adj. (marmorean), din it. marmoreo. Vezi definitia »

MICROFLÓRĂ s.f. Totalitatea plantelor microscopice de pe glob, dintr-o regiune sau dintr-un loc restrâns. [Cf. fr. microflore]. Vezi definitia »

NITROCELULÓZĂ s. f. substanță obținută prin tratarea celulozei cu acid azotic și sulfuric, folosită ca exploziv; nitrat de celuloză. (< fr. nitrocellulose) Vezi definitia »

INDIFERÉNȚĂ s. f. stare, atitudine manifestată prin lipsă de interes față de cineva sau ceva; insensibilitate. (< fr. indifférence, lat. indifferentia) Vezi definitia »

CATAPÚLTĂ s. f. 1. mașină de război antică pentru aruncarea la distanță a pietrelor. 2. dispozitiv pentru lansarea avioanelor sau a planoarelor. ◊ dispozitiv pentru aruncarea din avion a pilotului în vederea parașutării în caz de pericol. (< fr. catapulte, lat. catapulta) Vezi definitia »