chibíț (-ți), s. m. – Persoană care asistă la jocul de cărți fără să ia parte efectiv la joc. Germ. Kiebitz (DAR). Sec. XIX. – Der. chibița (var. chibiți), vb. (a privi jocul altora); chibițărie, s. f. (îndeletnicirea de chibiț). Vezi definitia »

podgálț s.n. (înv.) un fel de cravată. Vezi definitia »

LUMÉȚ, -EÁȚĂ, lumeți, -e, adj. (Pop.) Căruia îi place viața, societatea; iubitor de lume, de petreceri; vesel. – Lume + suf. -eț. Vezi definitia »

LEUȚ¹, leuți, s. m. Leușor¹. – Leu¹ + suf. -uț. Vezi definitia »

geleléț, -eáță, adj. (reg.) guraliv, vorbăreț. Vezi definitia »