HALIEÚTIC, -Ă I. adj. referitor la halieutică. II. s. f. arta pescuitului; pescărit. ◊ tratat de pescuit. (< fr. halieutique, lat. halientica) Vezi definitia »

MUZIC- v. muzico-. Vezi definitia »

STATÍSTIC, -Ă, statistici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Evidență numerică, situație cifrică referitoare la diverse fenomene (izolate sau generale); numărătoare. 2. Culegere, prelucrare și valorificare a unor date legate de fenomene generale. 3. Știință care culege, sintetizează, descrie și interpretează date referitoare la fenomene generale. ♦ Statistică matematică = ramură a matematicii care elaborează noțiunile și metodele folosite în statistică (I) 4. Teorie fizică ce urmărește și descrie comportarea unui sistem format din numeroase particule. II. Adj. Care aparține statisticii (I), privitor la statistică, bazat pe statistică. – Din fr. statistique, germ. Statistik, statistisch. Vezi definitia »

ONTOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la ontologie. [< fr. ontologique]. Vezi definitia »

OZONOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la ozonometrie. [< fr. ozonométrique]. Vezi definitia »