IDEÁL, -Ă, ideali, -e, adj., IDEÁL, idealuri, s. n. 1. Adj. Care atinge perfecțiunea; perfect, desăvârșit. 2. Adj. Care ține de domeniul ideilor, privitor la gândire; care există numai în mintea, în închipuirea omului; spiritual, imaterial. 3. S. n. Scopul suprem spre care se îndreaptă în mod conștient și metodic năzuințele și activitatea creatoare umană în toate domeniile ei, gradul cel mai înalt și mai greu de ajuns al perfecțiunii într-o direcție. [Pr.: -de-al] – Din fr. idéal, lat. idealis. Vezi definitia »

NEMETÁL, nemetale, s.n. Element chimic (de ex. borul, carbonul sau azotul) care nu prezintă proprietațile unui metal. (cf. eng. nonmetal) [Merriam-Webster] Vezi definitia »

COLUVIÁL, -Ă adj. referitor la coluviu; care formează coluvii. ( Vezi definitia »

ALODIÁL, -Ă adj. (Ist.) Care se referă la un alodiu. [Pron. -di-al. / < fr. allodial]. Vezi definitia »

cal slab.iapa sclaba pintenoaga de trei picioare Vezi definitia »