ELOCVÉNȚĂ s. f. însușirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoționant, convingător; elocință. ◊ expresivitate. (< fr. éloquence, lat. eloquentia) Vezi definitia »

PSIHOPROFESIOGRÁMĂ, psihoprofesiograme, s. f. Profesiogramă a reacțiilor psihice specifice unui individ. [Pr.: -si-o-] – Din fr. psychoprofessiogramme. Vezi definitia »

LICHELÚȚĂ, licheluțe, s. f. (Fam. și depr.) Diminutiv al lui lichea. – Lichea + suf. -eluță. Vezi definitia »

RÓCĂ s.f. Asociație de minerale, de compoziție aproape uniformă, care constituie scoarța Pământului. ♦ Stâncă de piatră. [Pl. -ci, -ce. / < lat., it. rocca, cf. fr. roc, roche]. Vezi definitia »

bodroanță, bodroanțe s. f. prostituată. Vezi definitia »