miruí (miruiésc, miruít), vb. – (Trans.) A cîștiga, a profita. – Var. merui. Mag. nyerni (Cihac, II, 515). – Der. mirișug, s. n. (Trans., cîștig, profit, utilitate), din mag. nyeréség. Vezi definitia »

șpănuí¹, șpănuiésc, vb. IV (reg.; despre bușteni) 1. a despica buștenii în șpani (fâșii). 2. a despica șpanii pentru a face șindrile. 3. a tăia scânduri cu gaterul. Vezi definitia »

PIUÍ, pers. 3 píuie, vb. IV. Intranz. (Despre păsări, mai ales despre puii păsărilor) A scoate piuituri; a piscui. ♦ (Mai ales despre un corp care străbate aerul cu viteză) A șuiera, a țiui. [Pr.: pi-u-] – Din piu. Vezi definitia »

DEFLUI,A, vb.a raspandi in directii divergente trupe grupate intr-un spatiu restrans Vezi definitia »

DĂNȚUÍ, dănțuiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A dansa. ◊ Isaia dănțuiește = numele unei cântări bisericești care se cântă la sfârșitul cununiei; fig. căsătorie. ◊ Tranz. Polca, polca, vesel joc... noi te dănțuim (ALECSANDRI). ♦ Fig. A sălta. – Din danț. Vezi definitia »