CĂLINEȘTI-OAȘ, com. în jud. Satu Mare; 4.952 loc. (1991). Vezi definitia »

RĂVÁȘ, răvașe, s. n. (Pop.) Scrisoare, bilet. – Din magh. rovás „răboj”. Vezi definitia »

TĂÍȘ, tăișuri, s. n. 1. Parte mai subțire, ascuțită, destinată să taie, a unui instrument, a unei unelte (de obicei a unui cuțit); ascuțiș; muchie tăietoare a unei unelte sau a unei ustensile. ◊ Expr. Cuțit cu două tăișuri = situație a cărei rezolvare într-un anumit sens poate avea efecte opuse celor dorite; procedeu care implică avantaje și dezavantaje la fel de importante. A trece sub tăișul săbiei = a ucide, a distruge complet. 2. (Rar) Tăietor (3). – Tăia + suf. -iș. Vezi definitia »

BURCÁȘ², -Ă, burcași, -e, adj. (Reg.) Care poartă burcă. – Din burcă + suf. -aș. Vezi definitia »

BOTÓȘ², botóși, s. m. (Fam.) Papuc de casă, de obicei confecționat din pânză sau din blană, asemănător cu gheata. (cf. magh. botos = încălțăminte [de casă] din pâslă < fr. botte) [et. MÉSZ] Vezi definitia »