CONJUGÁ, conjúg, vb. I. 1. Tranz. A modifica formele unui verb după persoană, timp, mod și diateză. ♦ Refl. (Despre verbe) A fi flexibil. 2. Refl. Fig. A se îmbina, a se împleti, a se uni. – Din fr. conjuguer, lat. conjugare. Vezi definitia »

IGNIFUGÁ, ignifughez, vb. I. Tranz. A acoperi sau a impregna un material combustibil (în special lemnos sau textil) cu materiale ignifuge, pentru a-l proteja contra acțiunii focului și a-i mări rezistența la ardere. – Din fr. ignifuger. Vezi definitia »

INVESTIGÁ vb. I. tr. A face investigații (mai ales medicale); a cerceta. [< lat. investigare]. Vezi definitia »

TAIGÁ s. f. formațiune vegetală din emisfera boreală, formată din conifere. (< rus. taiga) Vezi definitia »

iorgá adv. – Febril, nerăbdător. Tc. yorga „la trap” (Bogrea, Dacor., IV, 178; DAR). Cuvînt rar, în Bucov. Vezi definitia »