LEUCÍT s. n. 1. mineral din grupa feldspatoizilor, conținând silicat de aluminiu și potasiu, în unele roci eruptive. 2. corpuscul din citoplasma celulelor vegetale. (< fr. leucite) Vezi definitia »

sclidirít, -ă, adj. (reg.; despre obiecte și materiale dure) sfredelit, găurit, perforat. Vezi definitia »

ZĂBRELÍT, -Ă, zăbreliți, -te, adj. (Despre ferestre, uși etc.) Cu zăbrele, care are zăbrele. – V. zăbreli. Vezi definitia »

DEFINÍT, -Ă adj. 1. (despre cuvinte, noțiuni) explicat; precizat. ♦ (lingv.) articol ~ = articol care, atașat substantivului, arată că obiectul denumit de acesta este cunoscut, individualizat; articol hotărât. 2. (bot.; despre organe) cu o creștere limitată. (< definit) Vezi definitia »

óbșit (-turi), s. n. – Permis militar. Germ. Abschied. Trans., înv. Vezi definitia »