Definita cuvantului providență
PROVIDÉNȚĂ s.f. (În concepțiile religioase) Putere supremă a divinității în guvernarea lumii, puterea de a predetermina evenimentele spre binele oamenilor; Dumnezeu. ♦ Atribut al divinității; (p. ext.) sprijin, îndurare. ♦ (Fig.) Cel care contribuie prin ajutorul său la salvarea cuiva. [Cf. lat. providentia, it. provvidenza, fr. providence].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu providență
hérmă s. f., g.-d. art. hérmei; pl. hérme Vezi definitia »
DEJÚRSTVĂ, dejurstve s. f. (Înv.) Corp de gardă; comandament militar [Var.: djúrstvă s. f.] – Din rus. dĕzurstvo. Vezi definitia »
FLANCGÁRDĂ s. f. detașament destinat a proteja flancul unei trupe în mers. (< fr. flancgarde) Vezi definitia »
cleáșcă s.f. (reg.) 1. instrument de lemn cu care ciubărarii moți prind doagele de cerc; cârligel, schimbaș. 2. (reg.) mașină hodorogită. 3. mămăligă rău făcută, cir, fleașcă, terci. Vezi definitia »
SUMUȘOÁRĂ, sumușoare, s. f. Sumuliță. – Sumă + suf. -ușoară. Vezi definitia »