PIROMETAMORFÍSM s. n. Totalitate a transformărilor suferite de rocile din vecinătatea imediată a unui corp eruptiv din cauza temperaturilor înalte. – Din fr. pyrométamorphisme. Vezi definitia »

CONCORDÍSM s. n. sistem exegetic care caută să pună de acord învățătura biblică cu rezultatele științei. (< fr. concordisme) Vezi definitia »

BOGOMILÍSM s. n. Doctrină și sectă dualistă apărută în sec. X în Bulgaria și răspândită apoi în țările balcanice, în Rusia și în alte părți, care contesta treimea divină ortodoxă, existența umană a lui Cristos, respingea riturile ortodoxe, inclusiv botezul, nu accepta ierarhia bisericească etc. – Bogomil (n. pr.) + suf. -ism. Vezi definitia »

FIDEÍSM s. n. 1. orientare a unor concepții filozofice care acordă credinței prioritate față de știință, sau le pun pe același plan. 2. (în catolicism) concepție potrivit căreia credința ar depinde mai ales de sentiment, putând ajunge singură la adevăruri superioare, inaccesibile rațiunii. (< fr. fidéisme) Vezi definitia »

MICROSEÍSM s. n. seism de intensitate foarte slabă. (< fr. microséisme) Vezi definitia »