șpronțá, șpronțéz, vb. I (reg.) 1. (despre bușteni) a rotunji cu toporul la capete; a șpronțuri, a șprănțuri, a șpraițui. 2. (refl.; despre bușteni; în forma: ștronța) a se lovi cap la cap, a se ciocni.

Sursa: DAR