scrombăitúră, scrombăitúri, s.f. (reg.) obiect uscat sau deformat din cauza uscăciunii. Vezi definitia »

BLÓNDĂ, blonde, s. f. (Înv.) Dantelă albă, ușoară, de mătase. – Din fr. blonde. Vezi definitia »

cavúrmă s.f. (reg., înv.) un anumit fel de mâncare; coleașă (v.). Vezi definitia »

MÁSCĂ s. f. 1. figură de lemn cu care actorii antici își acopereau fața. ◊ față falsă de carton, de stofă etc. cu care își acoperă cineva figura. ♦ a-și scoate (sau a-și lepăda) ă = a se demasca, a apărea în adevărata lumină, a-și arăta adevărata față. 2. persoană mascată. 3. (fig.) înfățișare, figură falsă; imagine convențională. ◊ înfățișare a feței cauzată de un sentiment puternic, de o boală. ◊ (psih.) comportament cu caracter inautentic, fals. 4. machiaj. ◊ preparat cosmetic care se aplică pe față pentru îngrijirea tenului. 5. ~ mortuară = mulaj în ghips al feței unui mort. 6. dispozitiv, aparat care acoperă sau protejează corpul ori fața unui om, animal etc. ◊ dispozitiv sau înveliș de protecție a unui element de construcție. ◊ (inform.) vector binar pentru izolarea unor anumite zone ale unei date. ♦ ~ de gaze = aparat aplicat etanș pe față pentru protecția împotriva gazelor de luptă. 7. (la baraje) ecran de etanșare. 8. cașeu. 9. adăpost individual pe câmpul de luptă. (< fr. masque, germ. Maske, rus. maska) Vezi definitia »

MIELOGRÁMĂ s. f. 1. prezentare procentuală a diferitelor componente celulare din măduva osoasă. 2. radiografie a măduvei. (< fr. myélogramme) Vezi definitia »