DUHÓVNIC, duhovnici, s. m. Preot care spovedește pe credincioși; confesor. ♦ Fig. Persoană căreia cineva îi încredințează toate tainele, gândurile, intențiile sale intime. – Din sl. duhovĩnikŭ. Vezi definitia »

FAÚSTIC, -Ă adj. (Liv.) În genul lui Faust, propriu lui Faust. [Pron. fa-us-. / < Faust – personaj din drama cu același nume de Goethe]. Vezi definitia »

HEMOFÍLIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de hemofilie. [< fr. hémophilique]. Vezi definitia »

PĂLĂVÁTIC, -Ă, pălăvatici, -ce, adj. (Reg.) 1. Nemernic, ticălos. 2. Zănatic, ușuratic. ♦ (Substantivat) Persoană care vorbește anapoda, fără rost; palavragiu. – Cf. bg. palav „neastâmpărat”. Vezi definitia »

PREOLÍMPIC, -Ă, preolimpici, -ce, adj. Care precedă jocurile olimpice, anterior acestor jocuri. [Pr.: pre-o-] – Pre¹- + olimpic. Vezi definitia »