DIAPÍR s.n. (Geol.) Cută anticlinală caracterizată prin prezența unui sâmbure de roci plastice care străbat rocile acoperitoare. [Pron. di-a-. / cf. it. diapiro, gr. diapyros – ars profund]. Vezi definitia »

TRANDAFÍR, trandafiri, s. m. 1. Nume dat unor specii diverse de plante perene sau de arbuști ornamentali din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori divers colorate și plăcut mirositoare, folosite mult în industria parfumurilor (Rosa). ◊ Trandafir sălbatic = măceș. ◊ Compuse: (Bot.) trandafiri-de-munte = smirdar; Trandafir-galben = teișor (2) (Kerria-japonica); (Zool.); trandafir-de-mare = actinie. 2. (În sintagma) Lemn de trandafir = lemnul unor arbori din America de Sud, din care se fac mobile de lux. 3. Cârnat din carne de porc tocată mare, cu satârul, și condimentată cu mult piper și usturoi. – Din ngr. triandáfillo „treizeci de foi” (apropiat, prin etimologie populară, de fir). Vezi definitia »

ELZEVÍR s. n. 1. ediție imprimată de unul dintre membrii vestitei familii de tipografi olandezi Elzevir. 2. caracter de literă tipografică subțire și cu talpă dreaptă. (< fr. elzévir) Vezi definitia »

GHELÍR, gheliruri, s. n. (Turcism înv.) Câștig obținut fără muncă. – Din tc. gelir. Vezi definitia »

GRENADÍR, grenadiri, s. m. V. grenadier (2). Vezi definitia »