INDÚSTRIE, industrii, s. f. 1. Ramură a producției materiale și a economiei naționale, în cadrul căreia au loc, pe scară largă, activitățile de exploatare a bunurilor naturale și de transformare a acestora, precum și a altora, în mijloace de producție și în bunuri de consum. 2. (Cu determinări) Subdiviziune a industriei (1), cuprinzând un domeniu limitat de activitate. Industrie textilă. Industrie extractivă. – Din fr. industrie, lat. industria. Vezi definitia »

SUPIÉ s. n. v. supieu. Vezi definitia »

CLINOTERAPÍE s. f. tratament al unor afecțiuni prin repaus la pat. (< fr. clinothérapie) Vezi definitia »

REOTAXÍE s.f. Reotropism. [Gen. -iei. / < fr. rhéotaxie, cf. gr. rheos – curent, taxis – ordine]. Vezi definitia »

SEPARÁȚIE s. f. separare. ♦ (jur.) ~ de bunuri = regim matrimonial în unele state, prin păstrarea de către femeie a liberei dispuneri asupra bunurilor sale aduse în căsătorie; ă puterilor = principiu fundamental de organizare a statului, potrivit căruia în acesta acționează trei puteri: legislativă, executivă și judecătorească, exercitate de organe diferite, cu drept de control reciproc. (< fr. séparation, lat. separatio) Vezi definitia »