iéle s. f. pl. – Ființe imaginare cu puteri nefaste; frumoasele, dînsele, drăgaicele. – Var. ele. Este pl. al pron. pers. ea (DAR; Bogrea, Dacor., IV, 822; Candrea), eufemism care coincide cu dînsele „lemuri”, și cu iel, s. m. (dracul), în loc de el. Totuși, Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, 176, credea că numele este dacic; după Diculescu 186, din germ. Elle. Înainte, Cihac, II, 508, se gîndea la mag. lél „spirit” și Lokotsch 950 la tc. jel „vînt”, cf. vîntoasele. Din rom. provine probabil țig. sp. ilo „spirit” (Besses 89). Vezi definitia »

BELCIUGATELE, com. în jud. Călărași; 2.228 loc. (1991). Vezi definitia »

COLEMBÓLE s. f. pl. ordin de insecte primitive fără aripi, care se deplasează cu ajutorul unor apendici abdominali, prin salturi. (< fr. collemboles) Vezi definitia »

a o lăsa mai moale expr. 1. a-și reduce eforturile într-o direcție; a se relaxa. 2. a se purta mai frumos cu cei din jur, a fi mai pașnic. 3. a nu mai exagera. Vezi definitia »

BATAILLE [batái], Georges (1897-1962), scriitor francez. Eseuri explorînd natura problematică a existenței („Experiența interioară”, „Oroarea de poezie”). Romane („Albastrul cerului”, „Pisica sălbatică”). Vezi definitia »