proțáp (-pi), s. m. – 1. Crăcană, băț, par cu două sau mai multe brațe. – 2. Crăcană care servește ca sprijin pentru crengile încărcate. – 3. Țăpușă, frigare. – 4. Prăjină lungă. – 5. Oiște, tînjală. – 6. Proptea, reazem, stîlp. – 7. Băț, par, țeapă. Bg. procĕp, sb. procjep, slov. procĕp (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Conev 69). – Der. proțăpel, s. f. (japiță la car); proțăpi, vb. (a fixa, a înțepeni; a sprijini, a întări; a sili, a obliga). Vezi definitia »

cap Vezi definitia »

SCÁP, scapi, s. m. (Bot.) Tijă florală de obicei lipsită de frunze; peduncul. – Din fr. scape. Vezi definitia »

a înnebuni de cap (pe cineva) expr. a exaspera / a sâcâi (pe cineva). Vezi definitia »

a avea gărgăuni la cap expr. a avea idei ciudate / extravagante Vezi definitia »