CUNOSCÚT, -Ă, cunoscuți, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care se cunoaște, care este știut. ♦ Care a mai fost văzut, care poate fi ușor recunoscut. 2. (Despre oameni) Care a legat cunoștință cu cineva, pe care cineva îl cunoaște. ♦ Care se bucură de o anumită reputație; renumit. – V. cunoaște. Vezi definitia »

SĂRUT bezea, pup, pupătură, pupic, pusi, ștampilă, țocăitură, ventuză. Vezi definitia »

ȚINÚT, ținuturi, s. n. I. Faptul de a ține. II. 1. (În trecut) Teritoriu mai întins care constituia o unitate administrativă. 2. Loc, regiune. 3. (Înv.) Țară. – V. ține. Vezi definitia »

AȘTERNÚT, așternuturi, s. n. 1. Faptul de a (se) așterne; (concr.) totalitatea obiectelor cu care se pregătește patul (sau locul) pentru dormit; pat astfel pregătit. ♦ Culcuș pentru animale. Așternut de paie. 2. (Reg.) Țol, covor; cergă. Vezi definitia »

ARNĂÚT¹, adj. invar. (În expr.) Grâu arnăut = specie de grâu de primăvară cu spicul lung, cu bobul mare și lunguieț, de culoare galbenă-deschisă. – Tc. arnaut. Vezi definitia »