CÁSNIC, -Ă, casnici, -ce, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care ține de casă¹, de gospodărie. ◊ Industrie casnică = activitate industrială neevoluată, desfășurată în mod auxiliar în gospodărie cu unelte relativ simple, care are ca obiect obținerea unor produse destinate, de obicei, nevoilor proprii. 2. Care își petrece timpul liber acasă, în familie. II. 1. S. f. Femeie care se ocupă numai cu gospodăria; gospodină. 2. S. m. (Rar) Căsean. – Casă¹ + suf. -nic. Vezi definitia »

AUTOPLÁSTIC, -Ă adj. Referitor la autoplastie. [< fr. autoplastique]. Vezi definitia »

ASPÍC¹ s. m. (Reg.) Levănțică. Vezi definitia »

RADIOELECTRÓNIC, -Ă adj. (despre aparatura electronică) utilizat în emiterea și recepția undelor radioelectrice. (< fr. radioélectronique) Vezi definitia »

HIGROSCÓPIC, -Ă adj. (despre materiale) care poate absorbi umiditatea din aer. (< fr. hygroscopique) Vezi definitia »