EMITRÓP, -Ă adj. 1. care prezintă emitropie. 2. (biol.) cu ovulul situat pe partea hilului. ◊ semiadaptat pentru polenizare prin anumite grupe de insecte. (< fr. hémitrope) Vezi definitia »

ANATRÓP, -Ă adj. (bot.; despre ovule) care are micropilul vecin cu placenta, iar filamentul la polul opus. (< fr. anatrope) Vezi definitia »

vârtóp, vârtoápe, s.n. (reg.) groapă pe un drum. 2. râpă prăpăstioasă; văgăună. Vezi definitia »

uncróp (-puri), s. n. – 1. Apă clocotită. – 2. Ospățul care se face la nunțile populare a doua zi după căsătorie. – Var. încrop, oncrop. Mr. crop. Sl. ukropŭ (Cihac, II, 375; Conev 62; Tiktin), cf. sb., cr. krop, ceh. úkrop, pol. ukrop, rus., sb. okrop (Berneker 623; Vasmer, II, 261). Fonetismul nu este clar (din sl. contaminat cu un, după Philippide, Principii, 107; de la forma verbală, după Tiktin). – Der. uncropi, vb. (Mold., a încălzi, a fierbe apa); încropi, vb. (a încălzi apa; a alătura, a uni repede ceea ce este necesar, a se face cu). Vezi definitia »

GIROSCÓP s. n. dispozitiv dintr-un disc care se rotește în jurul axei sale, menținându-și planul de rotație, pentru orientarea în spațiu a avioanelor, a submarinelor etc. (< fr. gyroscope) Vezi definitia »