CLIENTELÁR, -Ă adj. relativ la clientelă (1); (p. ext.) referitor la raportul între statul roman, ca patron, și populațiile străine. (< clientelă + -ar) Vezi definitia »

RÂZNÁR, râznari, s. m. (Reg.) Muncitor care lucrează la râznă. – Râznă + suf. -ar. Vezi definitia »

CIOMĂGÁR, ciomăgari, s. m. (Fam.) Ciomăgaș. – Ciomag + suf. -ar. Vezi definitia »

VĂSÁR, văsari, s. m. (Reg.) Meseriaș care face (și vinde) vase, recipiente de lemn. – Vas + suf. -ar. Vezi definitia »

săgetár, săgetári, s.m. (înv.) 1. arcaș, săgetător. 2. persoană care făcea săgeți și arcuri. 3. țintaș, ochitor. Vezi definitia »