DURUÍ, dúrui, vb. IV. 1. Intranz. (Despre vehicule, roțile unui vehicul etc.; la pers. 3) A face zgomot mare în timpul mersului; a hurui. 2. Intranz. și tranz. Fig. A vorbi repede, fără întrerupere (și cu glas ridicat); a turui. – Dur² + suf. -ui. Vezi definitia »

preformuí, preformuiésc, vb. IV (înv.) a schimba, a împodobi. Vezi definitia »

alb-gălbúi adj. m., f. alb-gălbúie; pl. m. și f. alb-gălbúi Vezi definitia »

a sta în banca lui / proprie expr. 1. a-și vedea de treabă, a nu se amesteca în treburile altuia. 2. a se mulțumi cu puțin, a nu emite pretenții nejustificate. Vezi definitia »

crăgúi, crăgúi, s.m. (reg.) copilul care pierde jocul (de-a cacica, de-a pila). Vezi definitia »